ISTORIC
Există mai multe opinii cu privire la originea Francmasoneriei ca societate.
Arhitectul care a construit Templul lui Solomon acum 3.000 de ani este în general amintit ca primul mason.
„Poemul Regius” sau „Manuscrisul Regius” conține cea mai veche referire scrisă cunoscută despre francmasoni și a fost publicată în 1390. A descris obiceiurile masonilor englezi.
La început masoneria era „operativă”, reprezentată de breasla medievală a zidarilor mesteri care construiau catedrale și castele. Era o societate secretă ca toate breslele, pentru a-și păstra cunoștințele profesionale. Termenul „Loja masonică” însemna sediul lor construit în apropierea șantierelor de construcții.
După perioada gotică, a scazut numărul de proiecte mari de construcții și, pentru a supraviețui, membrii activi au acceptat alți membri care nu erau zidari, dar care au fost atrași de această breaslă prin prestigiul ei, tradițiile intelectuale, secretele și fraternitatea ei.
După acceptarea treptată a membrilor care nu erau masoni, aceștia au schimbat masoneria în forma ei „speculativă”, o societate de masoni liberi și acceptați care nu mai au nicio legătură cu masoneria ca profesie. Această francmasonerie modernă începe cu fuziunea a patru loji la Londra în 1717.
Pe teritoriul Canadei de astăzi, la început au fost masoni printre soldații britanici în serviciu. Prima loja masonică formată din membri civili a fost cea de la Annapolis Royal din Nova Scoția în 1738. În Quebec, prima loja și-a primit brevetul în 1764.
Francmasoneria a devenit o mișcare străveche și vastă de gândire cu diverse curente de-a lungul timpului, conform căreia s-au dezvoltat mai multe rituri.
Ea poartă amprenta mai multor influențe: înțelepciunea Egiptului antic, a Greciei, a Cavalerilor Templieri, a Rozicrucienilor, a constructorilor de catedrale etc.
Francmasoneria contemporană este o societate discretă, formată din oameni liberi, de toate credințele și din toate mediile sociale, care caută să se perfecționeze din punct de vedere moral și spiritual.